Nu numai firile singuratice găsesc mul-umire în drumuri fără întovărăşire. fiecare dintre noi, oricât am aprecia convieţuirea alături de semenii noştri, simţim câteodată nevoia de a rămâne singuri cu gândurile noastre, cu dorurile şi zbucuimul sufletului. După plăcerea fiecăruia, unii se cunfundă în cluburi sau bodegi îmbâcsite de fum, alţii se închid între cei patru pereţi ai locuinţei, iar cel cu adevărat înţelept, îşi ia grijile, suspinele, dorurile sau bucuriile în spinare alături de un sac plin cu cele necesare , şi ia drumul cărărilor şi potecilor, fie că sunt pe munte sau la şes.
Acolo, îmn liniştea fâneţelor frământate lin de zvon de basme sau în freamâtul pădurilor clătinate de vânt, pe bârne spânzurate pe buza văilor, prin viroage adânci, ori poate întins pe plai cu mâinile la căpătâi, visând cu ochii deschişi şi privind nemărginirea cerului. Acolo, într-adevăr, esti singur cu tine, te simţi slobod de toată nimicnicia pornirilor oemenşti din jungla urbană.
Este minunat să hoinăreşti de unul singur pe cărările de piatră sau afundat în potecile pădurilor din câmpie, ori, de ce nu, pe drumurile pline cu ţărână dintre lanurile de grâu!
Oriunde te-ai afla, dacă te simţi bine, dacă sufletul se umple de mulţumire în faţa minunilor firii, dacă eşti răbdător şi prietenos, dacă asprimea vremii nu te înspăimântă, dacă îţi place să auzi huietul furtunii sau vaietul viscolului, să învigi greutăţile drumului, atunci poti să pleci la grum, singur, sau însoţit de alţii asemeni ţie.
Bagă de seamă drumeţe, cănd pleci la drum, oricare ar fi acela, să ai sufletul cu tine!
Dacă te-ai hotărât să pleci, nu contează unde, doar pentru a te regăsi pe tine, o zonă plină de legende cu zâne şi pricolici, cu spiriduşi ai pădurii şi pitici, este zona localităţii Cireşu din judeţul Mehedinţi.
Prin Mehedinţi să te poarte paşii, gândurile iar sufletul să îţi râmână aici!
