Am discutat cu cineva intr-o zi pe tema greutatii angajatului roman din sistemul de stat de a promova in functie numai pe baza a ceea ce face efectiv pentru o anumita organizatie. Adica, mai pe sleau, pe baza propriei valori. Ne-am contrazis dar am ajuns la aceeasi concluzie : angajatul roman nu poate promova daca nu linge in partea dorsala a unui sef ierarhic, daca nu este cunostinta/ruda cuiva mai presus decat seful, daca nu cotizeza la bunastarea sefului si lista mai poate continua..... Este un sistem din care angajatul roman nu are scapare, din care se naste frustrare, ura. Cand, ca persoana capabila, competenta, care contribui cu succes la evolutia organizatiei observi ca se promoveaza pe baza criteriilor enumerate mai sus, poti lua urmatoarele decizii:
- continui sa muncesti in continuare ingropandu-ti frustrarile in sine;
- demisionezi si iti schimbi locul de munca;
- te pliezi pe comportamentul promovatilor apeland la metodele mentionate mai sus pana obtii promovarea;
- aduci la cunostiinta sefilor sefului( presupunand ca sunt persoane corecte in caz contrar, iti faci mai mult rau decat bine ) despre modalitatea de promovare din institutie;
- strangi dovezi impotriva sefului si le aduci la cunostinta opiniei publice ( presiunea mass-mediei face minuni ),
P.S. Mai continui cu metodele intr-o postare viitoare.
